Valoarea nutrițională a conservelor de pește

Peștele este bogat în substanțe nutritive, nu numai datorită conținutului ridicat de proteine, ușor de digerat, conține vitamine B și minerale precum calciu, zinc, seleniu și iod, ci și pentru că grăsimea este bogată în acizi grași omega-3, ceea ce este bun pentru prevenirea bolilor cardiovasculare și cerebrovasculare. Bolile sunt benefice pentru a promova dezvoltarea intelectuală. Cu toate acestea, dacă carnea de pește este transformată în conserve, se va schimba valoarea sa nutritivă?

Peștele este bogat în proteine ​​și o varietate de nutrienți. Aciditatea este foarte scăzută și este deosebit de ușoară multiplicarea bacteriilor. Prin urmare, atunci când faceți conserve, acesta trebuie sterilizat la temperaturi ridicate și presiune ridicată la 115-121 ℃. O temperatură atât de ridicată are un efect redus asupra proteinelor, dar va provoca o pierdere mare de vitamine B. Prin urmare, conținutul de vitamina B1 al conservelor de pește poate fi redus la aproximativ jumătate din cel al peștelui proaspăt și va fi redus în continuare în timpul depozitării pe termen lung.

Cu toate acestea, toate lucrurile au dezavantaje și trebuie să fie avantajoase. Încălzirea la temperatură ridicată și la presiune ridicată face oasele de pește clare și moi, permițând dizolvarea calciului din ele într-o cantitate mare. Prin urmare, conținutul de calciu al conservelor de pește este de peste 10 ori mai mare decât cel al peștelui proaspăt, iar mineralele precum fierul, zincul, iodul și seleniul nu se pierd. Prin urmare, consumul de pește conservat are o anumită semnificație pentru suplimentarea mineralelor. Cu toate acestea, dacă peștele folosit pentru conservare este un pește de mare adâncime care a fost poluat de plumb, mercur etc., deoarece oasele devin clare și moi, poluanții din el se vor dizolva și într-o cantitate mare, crescând daunele corpul uman. În comparație cu tonul, bibanul, peștele spadă, știuca, marlinul, codul și alți pești ușor de contaminat, somonul, păstrăvul, croacul galben etc.

În general, peștele scufundat în apă are un conținut scăzut de grăsimi și poate menține, în principiu, raportul natural de acizi grași al peștilor. Este cea mai demnă de alegere. Scufundați peștele în apă, adăugați condimente și amestecați cu legume pentru a face o salată delicioasă. Produsele din suc de roșii au un conținut mai mare de sare, dar aciditatea sucului de roșii este favorabilă conservării vitaminelor B și este, de asemenea, o alegere mai bună. Deși soiurile afumate, proaspăt prăjite și fierte au arome puternice, după prăjire, acizii grași omega 3 ai peștilor sunt distruși, conținutul de grăsime crește semnificativ, iar majoritatea vitaminelor B sunt distruse, iar valoarea nutritivă nu este mare. Procesul de prăjire și fumat poate produce, de asemenea, agenți cancerigeni toxici, cum ar fi benzopirena, ceea ce reduce foarte mult siguranța alimentelor. Majoritatea uleiurilor conservate nu sunt prăjite sau afumate la temperaturi ridicate, iar siguranța lor este relativ ridicată.

Perioada de valabilitate a conservelor de pește este de până la 24 de luni și mulți consumatori cred că acest lucru se datorează faptului că conține conservanți. de fapt nu. Conserva este un tip important de metodă de procesare a alimentelor, care este de a pune materiile prime într-un recipient închis care a fost epuizat și de a le trata la temperaturi ridicate pentru a distruge diferite microorganisme și bacterii, distruge activitatea enzimelor și previne poluarea externă și oxigenul să pătrundă, menținând astfel alimentele stabile și comestibile pentru o lungă perioadă de timp. Prin urmare, majoritatea conservelor de pește nu se adaugă cu conservanți, astfel încât consumatorii le pot mânca cu încredere.